Harpa

Harpa, instrument muzical cu formă triunghiulară, are coardele de dimensiuni inegale şi sunetele sale se obţin prin ciupire cu degetele de la ambele mini.

Este una dintre cele mai vechi instrumente n materie de muzică, nceputurile sale fiind ntlnite la sumerieni şi egipteni, cu aproximativ 3.000 ani .Hr.

n jurul lui 700 .Hr., apar atestări ale harpei n Orient, apoi n India, Birmania, Grecia şi Roma Antică. Harpa eoliană este considerată ca primul instrument automat. Denumită Aeolus, după numele zeului grec al vntului, aceasta a fost foarte răspndită n secolul al X-lea. Era o cutie din lemn, prevăzută cu o serie de corzi care vibrau la trecerea curentului de aer.

Instrumentul preferat al claselor superioare n Evul Mediu, harpa era nelipsită la serile de poezie, la ceaiul de la ora 17 sau la slujbele de duminică. De-a lungul timpului, harpa a suferit mai multe modificări de formă, cea actuală fiindu-i dată n 1801, de francezul Sebastien Erard.

n 1720, constructorul german Dieter Goebbels Hochbrucher a fixat cele şapte pedale ale harpei pentru obţinerea tonurilor ascendente.

Harpa nu a fost ntotdeauna legată de muzică, ci şi de literatură şi religie, de aceea istoricii care cercetează trecutul harpei spun că este un contribuabil de bază al istoriei culturii. Surprinzător este faptul că istoria acestui instrument a fost studiată foarte puţin pnă n prezent. De aceea, n Franţa a fost nfiinţat Grupul pentru Studierea Istoriei Harpei, din care fac parte deopotrivă muzicologi, istorici şi arheologi.

De menţionat că romnul Ion Ivan Roncea este unul dintre cei mai mari harpişti ai lumii, fiind supranumit n cercurile melomanilor Lipatti al harpei. Alte nume sonore legate de acest instrument sunt Gwenal Kerleo, Violaine Mayor, formaţia Sedrenn, Aurore Brger, Anne Le Signor, Gaelle Lavarec. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)